de Gavriil Stiharul
De la mine și până la vise de lumină,
trebuie să pășesc prin somnul greu
când deasupra norii negri
frământă frenetic luna.
Când farul ochilor tăi străbate mările sufletului meu bolnav,
ce navă străină plutește în derivă
pe valurile adâncului-de lacrimi?
Acoperă-mă cu umbra șoaptelor
sunt rest de noapte în zorile tale
și, iată, tu vei destrăma toate îndoielile.
Am să văd cruda. realitate a eului,
Mă voi bucura sau poate mă voi întrista...
Azi, numai speranța mă întărește.
că timpanul tău
a fost martor la primul îndemn
rostit pe când pământul era netocmit şi gol
și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
__________________________
Ilustrația:
Sfânta Muceniţă Iulia de Gabriel von Max (1840–1915))
Licensing:
https://
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu