Notă: Conţinutul acestui blog este pur informativ şi nu se substituie terapiei medicale de specialitate.

luni, 25 aprilie 2016

SAṂSĀRA

gavriil1
de Gavriil Stiharul

Între două rodii, femeia arzândă
râde şi trupul alb dansează şi se zbate –
patima-i vibrează flămândă –
şi i se scurg în somn gânduri vinovate.

duminică, 24 aprilie 2016

INOROGUL ÎNDRĂGEŞTE FECIOARA

gavriil1

de Gavriil Stiharul

Inorogul iar s-a zorit să vină,
s-a strecurat înveşmântat în noapte
cu mândrul corn proptit în luna plină,
păşind pe stele albe şi curate.

marți, 19 aprilie 2016

ÎN AŞTEPTAREA UNICORNULUI

gavriil1

de Gavriil Stiharul

Un zbor de paşi sau nălucire,
când roua – lacrimă de diamant –
dă pleoapei serii strălucire
şi mantie s-aşterne peste neant?

luni, 18 aprilie 2016

STROPI DE NOAPTE

gavriil1
Gavriil Stiharul
Sunt stropi de noapte acei ochi care nu mint
în strălucirea zorilor aprinse
când bolta înfrântă de un nor cernit
urmează mersul pleoapelor deschise?


sâmbătă, 16 aprilie 2016

OFRANDĂ

gavriil1
de Gavriil Stiharul


Se reaprind   clipele din cearcănele morţii
şi  dorinţa îmi arde gurguiele   precum  o pradă –
dacă ochii tăi, iubite,  sunt tăciuni   pe rugul nopţii,
în sărutul  meu,   şoptirea e de-acum ofrandă.

Lasă-mă să-ţi spun cum lângă  noi va agoniza consumată luna,
cum tăcerea ei preschimbă zorile  într-un un greu  prohod,
şi cum stelele se vor topi una câte una...
Să-ţi spun că, în pântec,  iubirea  începe să dea rod.


eve

Eva de Firmin Baes (1874-1943)

POEM DESPRE NOI DOI, ÎNGERI, PĂSĂRI ȘI VISE DE CRISTAL

gavriil1

de Gavriil Stiharul

Iată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.

POEM

de Gavriil Stiharul
Priveghiul buzelor: rugăciunea
aplecându-se peste cuvinte –
ele vor aduce slavă
ploilor şi sărutărilor fierbinţi,
şi petalelor de crin risipite în mângâierea adierii de praznice.


Ce sfinte sunt binecuvântările
mlădiate de şoaptele feciorelnice ale suferinţei.
În noi sunt zorile de fiecare dată
când dimineaţa deschidem ochii ca o înviere.


Îmi mântuiesc şi eu sufletul
odată cu iarba paşilor tăi
care au îndrăznit încă o dată să salte
în iluzia păsării biruitoare peste noapte.





marie-madeleine
Femeie nud de Herman Jean Joseph Richir (Herman Richir) (1866 –1942)