Notă: Conţinutul acestui blog este pur informativ şi nu se substituie terapiei medicale de specialitate.

miercuri, 18 mai 2016

DOAMNA DIN VIS

gavriil1
de Gavriil Stiharul

Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleiele pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.


Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.


Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit, 
prea eternă
să poţi suporta  anotimpurile muritoare.

Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
___________________________________
Ilustrația:
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)


DOAMNA DIN VIS

gavriil1
de Gavriil Stiharul

Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleiele pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.


Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.


Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit, 
prea eternă
să poţi suporta  anotimpurile muritoare.

Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
___________________________________
Ilustrația:
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)


vineri, 13 mai 2016

NOBILUL AMURG

gavriil1
de Gavriil Stiharul

În tine uneori e-atât de trist
că lacrimile se-ntorc către izvor
chemate de regrete care dor
şi ard netrăita tinereţe.

E târziu şi stelele ‒ păsări tăcute ‒
discret şi-au strâns aripile-n zori,
în ochii tăi nedezlegate ghicitori
aleg să moară-n veacuri nenăscute.

File:The-sleeper.jpg
___________________________________
Ilustrația:
Somn de Natale Schiavone (1777 – 1858)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)


marți, 10 mai 2016

POEMUL FEMEII

de Gavriil Stiharul
Şi de iubirea-i taină şi tăcere
care duce-n suflet neştiutul gând,
femeia-i vioara ce-ngână-n durere
freamătul din rodul tainic şi rotund.

O lacrimă deschisă spre departe
coboară-n noapte furtunile de spaimă,
dar pleoapa nopţii trăgând oblon de moarte
îi cere anii netrăiţi drept vamă.

Cine-a iubit-o într-un rest de-asfinţit,
călător pe drumul frunzelor de toamnă,
a simţit sărutul vieţii răzvrătit
spălând păcatele din nestinsa rană.
1067889_320
 Tânără de Étienne Adolphe Piot

duminică, 8 mai 2016

DOAMNA DIN VIS

gavriil1
de Gavriil Stiharul


Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleiele pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.

Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.

Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit,
prea eternă
să poţi suporta anotimpurile muritoare.


Miranda_-_The_Tempest_JWW
___________________________________
Ilustrația:
Miranda de John William Waterhouse (1849 –1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)


luni, 25 aprilie 2016

SAṂSĀRA

gavriil1

de Gavriil Stiharul

Între două rodii, femeia arzândă
râde şi trupul alb dansează şi se zbate –
patima-i vibrează flămândă –
şi i se scurg în somn gânduri vinovate.


O mare de neguri ce aspru veşmânt,
vei ieşi mai pură din nehotare?
Doar pescăruşii ţipă agonizând
legănaţi de vânturile din ape şi sare .


Te voi regăsi dincolo de noapte şi de noi
pe pajiştea luminii fără anotimpuri…
Apoi, amnezici, neputincioşi şi goi
vom reveni în valurile lumii cu alte chipuri.

Nonnenbruch
___________________________________
Ilustrația:
Tânăra fată de Max Nonnenbruch ( 1857-1922)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)



duminică, 24 aprilie 2016

INOROGUL ÎNDRĂGEŞTE FECIOARA

gavriil1
de Gavriil Stiharul


Inorogul iar s-a zorit să vină,
s-a strecurat înveşmântat în noapte
cu mândrul corn proptit în luna plină,
păşind pe stele albe şi curate.


Dar toţi au tras obloanele la case
şi numai tu, pe prispa dinspre lună,
ţi-ai împletit cosiţele cu raze
şi-ai aşteptat pe mire cu cunună.


Satul adoarme vegheat de luceafăr,
taina fecioarelor s-ascunde în vis,
molia macină zestrea din cufăr,
tu ai trecut peste hotarul nescris.


De şapte ori va trece discul lunii,
din tencuială, sfinţii luminează,
în cădelniţi, smirna şi tăciunii
încă o dată se îmbrăţişează.