la ceas tainic de vară când eşti o-nchipuire,
din caierul de gânduri îmi torci nevăzutul fir
şi ţeşi fără odihnă cămaşa mea de mire.
Dar pânza de păianjen a razelor de lună
prinde în joc de iele luceafărul de vară
şi ochiul mi se zbate, şi în auz îmi sună
prelunga agonie a astrului de seară.
Un sol trimis de craiul cetăţii dintre ape
îmi spune să fiu gata, căci ziua-i spre amurg,
eu, aripa pe care Hyperion o arde,
mă mistui în cuvintele de freamăt şi de rug.
__________________________
Ilustrația:
Gânduri îndepărtate de Wilhelm Amberg (1822–1899)
Licensing:
https:// commons.wikimedia.org/wiki/ File%3AWilhelm_Amberg_-_Dis tant_thoughts.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
Gânduri îndepărtate de Wilhelm Amberg (1822–1899)
Licensing:
https://
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu