de Gavriil Stiharul
Un zbor de paşi sau nălucire,
când roua – lacrimă de diamant –
dă pleoapei serii strălucire
şi mantie s-aşterne peste neant?
Deschide poarta dinspre mare
şi zvonul îl ascultă-n scoica grea:
sunt paşi sau cârduri de cucoare,
rumoarea tremurând din stea în stea?
Dar tu – un cântec peste ape
ajuns pe pajiştea de peste nori
când marea nu ne mai încape –
va trebui de-acum să nu mai mori.
Mare liniştită de Feliks Michal Wygrzywalski (1875 – 1944)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu