Ziariştii şi specialiştii sau băgari de seamă cu privire la o premieră mondială

de Gavriil Stiharul

Ştirea conform căreia cercetătorii noştri au găsit o celulă care regenerază ţesuturile şi care poate vindeca organele bolnave ne-a umplut inimile de o legitimă mândrie naţională. Mai ales că: româneasca descoperire promite mult: să revoluţioneze medicina şi să salveze vieţile a milioane de oameni". Lăsând la o parte fondul, care prin conţinulul lui dă speranţe nebănuite omenirii, ne sare în ochi o inadvertență:
"[…] Rolul telocitelor este acela de tele-coordonare, la distanţă, prin intermediul prelungirilor lor extrem de lungi şi subţiri (telopode), a altor tipuri celulare, de stabilire de contacte de tip "sinapse stromale" cu acestea şi de comunicare prin intermediul unor structuri microveziculare - exozomi, au explicat cercetătorii, citaţi de Mediafax. […]"
Inadvertența se lasă descoperită mai greu în haţişul de neologisme savante proprii limbajului de lemn din exprimarea academică. Şi totuşi... se vede că s-a făcut o confuzie: a fost confundat prefixul de compunere savantă "telo-", provenit din "telos", "teleos" (τέλος, τέλεος ), care, în greca veche, înseamnă "scop", "finalitate", "capăt", "sfârşit" cu prefixul "tele-", provenit din "tele" (τῆλε), care în greaca veche înseamnă "(la) distanţă". Prefixiful "telo-" a dat cuvinte precum: "teleologie" (care nu-i totuna cu "teologie", adică cu ştiinţa divină pe care o învaţă seminariştii la seminar), iar "tele-" a dat cuvinte perecum: "televizor" (regional: "televizie"}, "telefon", "telegraf", "teleportare" etc.
Dacă intr-adevar s-a avut în vedere sensul de "tele-coordonare", "la distanţă", înseamnă că celula cu pricina ar fi trebuit sa fie botezată "telecită" şi nu "telocită". Sau vocabula "telocita" suna mai ezoteric?
Dar dacă nu este aşa? Dar dacă "naşii" au avut dintru început în vedere celălalt sens, acela de "scop"? Adică, şi-ar fi zis ei, că ar fi descoperit celule care au proprietatea de a năzui către un scop nobil, acela de a vindeca, bineînţeles. Dar cum rămâne atunci cu "telopodele"? Adică "picioare având scopul de..."? Căci tot în greaca veche, cuvântul "pous" sau "podos" înseamnă picior.
Poate că ziariştii, neavând cunoştinte mediacale de strictă specialitate, nu au înţeles bine expunerea conlocutorului intervievat (să ne amintim de binecunoscuta butadă care spune că ziaristul trebuie să ştie câte puţin despre tot, iar specialistul totul despre puţin). Să aşteptăm şi să mai vedem...