Odinioară, în vremuri îndepărtate, au existat înţelepţi care stăteau la sfat cu stelele, ascultau vrăjitul cântec al vântului ce-şi făcea loc prin frunzişul copacilor sau mângâia gingaş firele de iarbă. Aceşti înţelepţi au învăţat apoi să-şi îndrepte atenţia spre alt univers, infinit mai bogat şi mai fascinant, care era universul lăuntric. Aici, se deschideau nebănuite privelişti, de-o frumuseţe negrăită. Zvonuri vrăjite veneau din adâncurile fiinţei lor, iar ei, întelepţii, căutau să ia aminte şi să le desluşească. Astfel, au ajuns să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă firea, să-şi citească organismul ca pe o carte. S-au minunat în faţa înţelepciunii firii şi au înţeles multe din tainele organismului. Şi noi putem să desluşim multe taine ale organismului, dacă vom avea pasiunea şi răbdarea necesară să-l cercetam. Şi, mai ales, să-l respectăm ! [1]
Vă propun să faceţi o experienţă. Să va observaţi curgerea respiraţiei pe parcursul unui zile. Probabil sunteţi convinşi că răsuflarea curge constant pe ambele nări. Veţi fi surprinşi să vedeţi că nu este aşa. Răsuflarea fluctuează de la o nară la cealaltă, asemănător schiorului ce face slalom printre obstacole. Schimbarea se produce în raport cu perioadele zilei, cu alimentaţia, emoţiile, efortul fizic şi intelectual, medicamentele etc. Cercetarea noastră se va axa pe fluctuaţia respiraţiei de la o nară la cealaltă, precum şi controlul acestora pentru a obţine efecte benefice pentru organism. Este o formă de yoga foarte puţin cunoscută şi cu atât mai puţn practicată, căci cere o mare abilitate din partea yoghinului. Este o yoga foarte precisă, bine ţintită, care ţine seama cel mai mult de proprietăţile particulare ale organismului. Se numeşte “swara -yoga” şi s-ar părea că ar fi atât de eficientă încât ar putea înlocui celelalte forme de yoga, considerate ca fiind prea grosolane.
Respiraţia care cântă
Vă propun să faceţi o experienţă. Să va observaţi curgerea respiraţiei pe parcursul unui zile. Probabil sunteţi convinşi că răsuflarea curge constant pe ambele nări. Veţi fi surprinşi să vedeţi că nu este aşa. Răsuflarea fluctuează de la o nară la cealaltă, asemănător schiorului ce face slalom printre obstacole. Schimbarea se produce în raport cu perioadele zilei, cu alimentaţia, emoţiile, efortul fizic şi intelectual, medicamentele etc. Cercetarea noastră se va axa pe fluctuaţia respiraţiei de la o nară la cealaltă, precum şi controlul acestora pentru a obţine efecte benefice pentru organism. Este o formă de yoga foarte puţin cunoscută şi cu atât mai puţn practicată, căci cere o mare abilitate din partea yoghinului. Este o yoga foarte precisă, bine ţintită, care ţine seama cel mai mult de proprietăţile particulare ale organismului. Se numeşte “swara -yoga” şi s-ar părea că ar fi atât de eficientă încât ar putea înlocui celelalte forme de yoga, considerate ca fiind prea grosolane.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul swara, înseamnă în sanscrită sunet sau notă muzicală. În mod poetic şi alegoric, s-a imaginat că aerul care parcurge căile respiratorii superioare cântă. Asemenea vrăjitului flaut de trestie al lui Krishna. Într-o civilizaţie ca cea a inzilor, unde însăşi viaţa pulsează melodic, respiraţia este un imn sacru. Un imn auzit poate doar de zei şi de câţiva iniţiaţi. Swara-yoga este, aşadar, o tehnică care controlează conştient acest flux de aer melodic. Şi totodată se referă la realizarea conştiinţei cosmice. Este prima formă de yoga, venita din negura vremurilor şi păstrată cu sfinţenie de marii rishi ai Indiei [2].
Neîntrerupta melodie, care este însăşi viaţa, pare a fi cântată în acordurile unui dublu flaut. Un tub este în legătură cu nara stângă, are culoarea albă-argintie şi se numeşte ida ( sanscr. ida= argintiu). Celălalt tub se deschide la nara dreaptă, are culoarea roşie-arămie şi se numeste pingala (sanscr. pingala= roşiatic) [3]. Dacă am merge cu alegoria mai departe, am putea considera că flautul dispune de un număr de orificii, şapte la număr, care mânuite cu măiestrie modelează sunetul. Orificiile ar putea fi numite roţi (sanscr. chakra). Fiecare roată se mişcă fie în sensul orar (sensul acelor de ceasornic), fie antiorar, într-o complexă maşinărie, asemănătoare rotiţelor dinţate ale solemnelor orologii [4].
Conform unor texte, bunăoară Shiva Swarodaya, schimbarea fluxului respiraţiei de la nară la cealaltă se face în mod firesc, la un interval de o oră (două ghati şi jumătate). După alte texte, intervalul ar fi de o ora şi 20 de minute. Este evident că acest interval este foarte relativ. Toţi swara-yoghinii sunt de acord ca există trei tipuri de swara: stângă sau vama (atunci când fluxul de aer parcurge nara stângă) , dreaptă sau dakshina (atunci când parcurge nara dreaptă) şi centrală sau shunya (atunci când fluxul de aer curge în mod egal prin ambele nări). Ultima durează foarte puţin. Când se realizează swara centrală, aşadar când respiraţia curge simultan pe ambele nări, se vorbeşte despre fluxul sushumnei. Se consideră că starea de conştiinţa depăşeşte starea de dualitate prin activarea celui de-al treilea tub de flaut, nunit sushumna nadhi.
Dacă respiraţia curge timp de trei zile exclusiv pe una din nări, se crede că organismul are o problemă. Pentru swara-yoghini, starea de sănătate a organismului este dată de corecta alternare a fluxului răsuflării. Devierea de la acest ritm, este un semn de boală şi pacientul trebuie îndrumat la medic. Excepţie face doar al treilea tip de swara, care este caracteristic stării de transcedere a conştiinţei, aşa numita eliberare (mukti). În lucrarea Yoga sutra a lui Patanjali, se numeşte contemplaţie (samadhi). Mai este cunoscută sub numele de starea de vid (sunya) etc [5].
De la poezie la ocultism
Neîntrerupta melodie, care este însăşi viaţa, pare a fi cântată în acordurile unui dublu flaut. Un tub este în legătură cu nara stângă, are culoarea albă-argintie şi se numeşte ida ( sanscr. ida= argintiu). Celălalt tub se deschide la nara dreaptă, are culoarea roşie-arămie şi se numeste pingala (sanscr. pingala= roşiatic) [3]. Dacă am merge cu alegoria mai departe, am putea considera că flautul dispune de un număr de orificii, şapte la număr, care mânuite cu măiestrie modelează sunetul. Orificiile ar putea fi numite roţi (sanscr. chakra). Fiecare roată se mişcă fie în sensul orar (sensul acelor de ceasornic), fie antiorar, într-o complexă maşinărie, asemănătoare rotiţelor dinţate ale solemnelor orologii [4].
Conform unor texte, bunăoară Shiva Swarodaya, schimbarea fluxului respiraţiei de la nară la cealaltă se face în mod firesc, la un interval de o oră (două ghati şi jumătate). După alte texte, intervalul ar fi de o ora şi 20 de minute. Este evident că acest interval este foarte relativ. Toţi swara-yoghinii sunt de acord ca există trei tipuri de swara: stângă sau vama (atunci când fluxul de aer parcurge nara stângă) , dreaptă sau dakshina (atunci când parcurge nara dreaptă) şi centrală sau shunya (atunci când fluxul de aer curge în mod egal prin ambele nări). Ultima durează foarte puţin. Când se realizează swara centrală, aşadar când respiraţia curge simultan pe ambele nări, se vorbeşte despre fluxul sushumnei. Se consideră că starea de conştiinţa depăşeşte starea de dualitate prin activarea celui de-al treilea tub de flaut, nunit sushumna nadhi.
Dacă respiraţia curge timp de trei zile exclusiv pe una din nări, se crede că organismul are o problemă. Pentru swara-yoghini, starea de sănătate a organismului este dată de corecta alternare a fluxului răsuflării. Devierea de la acest ritm, este un semn de boală şi pacientul trebuie îndrumat la medic. Excepţie face doar al treilea tip de swara, care este caracteristic stării de transcedere a conştiinţei, aşa numita eliberare (mukti). În lucrarea Yoga sutra a lui Patanjali, se numeşte contemplaţie (samadhi). Mai este cunoscută sub numele de starea de vid (sunya) etc [5].
De la observaţia corectă, s-a ajuns la o mistică a practicii swara, la o ocultare a ei. Un adevărat obscurantism bizar, care fantazează nepermis de mult, swara-yoga degenerând într-un horoscop comercial. Bunăoară, se consideră că swara poate da un răspuns ocult unei întrebări dificile sau poate face predicţii asupra viitorului, astfel că un swara-yoghin poate obţine puteri profetice (vakya siddhi), înainte-vedere sau clarviziune (duradristhi), clarauz (durasrute) şi vedere subtilă (suksmadristi) . Există o listă destul de lungă asupra acţiunilor ce trebuie executate atunci când fluxul respiraţiei se stabileşte la o nară sau la alta.
Iată câteva activităţi asociate fie cu ida sau cu pingala nadhi. Unele dintre ele sunt hilare. Bunăoară, atunci când se efectuează următoarele acţiuni, practicantul trebuie sa se asigure mai întâi că respiraţia curge pe nara stângă. Astfel, organismul va fi în forma maximă, sau sub bune auspicii (shubha), ceea ce va duce sigur la succes: ingerare de băuturi fără alcool, urinare, sculare din pat, practicare de activităţi mentale şi liniştite, precum lecturi, vizionări de spectacole, achizitionare de bijuterii, terenuri etc., desfăşurare de activităţi caritabile, participare la practici religioase, ceremonii, luare în căsătorie, legare de prietenii noi sau consolidare a celor existente, iniţiere în orice domeniu, spunere de rugăciuni, recitare de mantre [6], practicare a meditaţiei, a contemplaţiei, întâlnire cu un guru, cu prietenii sau rudele, demarare de călătorii lungi [7], plantare şi însămânţare, preparare de medicamente, tratare de boli incurabile, compunere şi interpretare de arii muzicale, flirt, seducere de bărbaţi, raport intim cu soţul şi naştere (în cazul femeilor) etc.
Dimpotrivă, dacă urmează să execute următoarele acţiuni, practicantul va trebui să se asigure ca respiraţia curge pe nara dreaptă: activităţi fizice (munca fizică grea, sport, arte marţiale etc), ingerare de băuturi alcoolice, nutriţie [8], defecaţie, lupte, fapte de eroism, turism, hipism, ciclism, practicare de arte marţiale, vânătoare, participare la şedinţe, dezbateri, controverse, redactare de texte, de documente, trimitere de scrisori, comerţ (achiziţionare de bunuri pentru a fi revândute), flirt, seducere de femei, raport intim cu soţia (în cazul bărbaţilor) etc. Am lăsat deoparte unele activităţi de-a dreptul scandaloase, pe care textele de swara yoga le reglementează. În plus, se constată o anumită incoerenţă a unor acţiuni în raport cu principiul swara stângă = activităţi feminine, gingaşe, de recepţie, de colectare; swara dreapta = activităţi masculine, marţiale, brutale, de emitere, de împrăştiere.
Practicantul trebuie să se mai asigure ca scularea din pat se face cu piciorul corespunzător fluxului activ. Dacă pingala este activă, el va păşi cu dreptul spre est sau spre nord. Dacă ida este activă, va păşi cu piciorul stâng spre apus sau spre miazăzi. Activitatea cotidiană să o înceapă atunci când constată swara stânga. Totodată, când cineva oferă sau primeşte ceva, va fi atent sa folosească mâna care corespunde fluxului activ. Femeia trebuie să aibă grijă ca atunci, când vrea să seducă un bărbat, nu numai respiraţia să curgă pe nara stângă, ci şi acesta să se afle la stânga ei. Bărbatul se va îngriji ca femeia să se afle la dreapta lui.
Un swara-yoghin nu se va încumeta să facă o baie în apă rece, înainte sa se asigure că respiraţia este tranferată la nara dreapta. În cazul unei bai cu apa fierbinte, va proceda invers.
De asemenea, mai trebuie să ţină seama şi de faptul că în zilele de luni, miercuri, joi şi vineri predomină respiratia pe nara stângă, iar în celelalte zile pe cea dreapta. Executarea unor acţiuni nepotrivite în aceste zile ar fi de rău augur.
Toate cele enumerate mai sus conduc la concluzia că degenerarea în ocultism a avut loc ulterior, făcându-se cu anumite scopuri dubioase. A rezultat o sumă de superstiţii ridicole. Din nefericire, chiar la noi există din moşi-strămoşi superstiţia cum că trebuie sa primim cu mâna stângă şi să oferim cu cea dreaptă.
Mai raţională ni se pare recomandarea conform căreia ziua să fie executată swara stângă, iar noaptea swara dreapta, ţinând seama că fiziologia modernă a demonstrat că ziua predomină sistemul nervos simpatic (ortosimpatic), iar noaptea cel parasimpatic.
Dacă totuşi trebuie să execute una din aceste acţiuni enumerate mai sus şi fluxul respiraţiei nu este stabilit la nara potrivită, un swara-yoghin este sfătuit de guru să-l schimbe. Una din metode este aceea de a folosi o cârjă de lemn lungă de cca 70 cm , numită yoga danda sau hamsa danda (sanscr. hamsa= numele unei mantre, danda= băţ). Cârja se plasează sub subsuoara opusă nării la care vrem să transferăm fluxul respiraţiei. O metoda mai simplă constă în astuparea cu un tampon de vată a nării pe care vrem să o scoatem din funcţiune. Aceste metode au dezavantajul că nu ţin seama de cazurie de guturai sau de rinită cronică, în care nările sunt în permanenţă obstrucţionate. Noi am găsit că inspiraţia (puraka) reprezintă echivalentul la swara stângă, iar expiraţia (rechaka) la swara dreaptă, ceea ce ar corecta oarecum acest impediment.
Unii consideră că practica swara poate fi de un real folos în cazul unor maladii. De pildă, în timpul unei crize, schimbarea respiraţiei pe nara opusă ar fi salutară. Bunăoară, în crizele reumatice sau în durerile de cap ar trebui sa se schimbe fluxul respiraţiei de la nara dreaptă, care stimulează, la cea stângă, care sedează. Este evident ca măsură, deşi popularizată de unii yoghini celebri [9] este paliativă. Noi consideram ca aceasta practică nu ajuta prea mult, singura soluţie sigură o reprezintă medicaţia alopată potrivită.
Swara-yoga şi suportul ştiinţific
Iată câteva activităţi asociate fie cu ida sau cu pingala nadhi. Unele dintre ele sunt hilare. Bunăoară, atunci când se efectuează următoarele acţiuni, practicantul trebuie sa se asigure mai întâi că respiraţia curge pe nara stângă. Astfel, organismul va fi în forma maximă, sau sub bune auspicii (shubha), ceea ce va duce sigur la succes: ingerare de băuturi fără alcool, urinare, sculare din pat, practicare de activităţi mentale şi liniştite, precum lecturi, vizionări de spectacole, achizitionare de bijuterii, terenuri etc., desfăşurare de activităţi caritabile, participare la practici religioase, ceremonii, luare în căsătorie, legare de prietenii noi sau consolidare a celor existente, iniţiere în orice domeniu, spunere de rugăciuni, recitare de mantre [6], practicare a meditaţiei, a contemplaţiei, întâlnire cu un guru, cu prietenii sau rudele, demarare de călătorii lungi [7], plantare şi însămânţare, preparare de medicamente, tratare de boli incurabile, compunere şi interpretare de arii muzicale, flirt, seducere de bărbaţi, raport intim cu soţul şi naştere (în cazul femeilor) etc.
Dimpotrivă, dacă urmează să execute următoarele acţiuni, practicantul va trebui să se asigure ca respiraţia curge pe nara dreaptă: activităţi fizice (munca fizică grea, sport, arte marţiale etc), ingerare de băuturi alcoolice, nutriţie [8], defecaţie, lupte, fapte de eroism, turism, hipism, ciclism, practicare de arte marţiale, vânătoare, participare la şedinţe, dezbateri, controverse, redactare de texte, de documente, trimitere de scrisori, comerţ (achiziţionare de bunuri pentru a fi revândute), flirt, seducere de femei, raport intim cu soţia (în cazul bărbaţilor) etc. Am lăsat deoparte unele activităţi de-a dreptul scandaloase, pe care textele de swara yoga le reglementează. În plus, se constată o anumită incoerenţă a unor acţiuni în raport cu principiul swara stângă = activităţi feminine, gingaşe, de recepţie, de colectare; swara dreapta = activităţi masculine, marţiale, brutale, de emitere, de împrăştiere.
Practicantul trebuie să se mai asigure ca scularea din pat se face cu piciorul corespunzător fluxului activ. Dacă pingala este activă, el va păşi cu dreptul spre est sau spre nord. Dacă ida este activă, va păşi cu piciorul stâng spre apus sau spre miazăzi. Activitatea cotidiană să o înceapă atunci când constată swara stânga. Totodată, când cineva oferă sau primeşte ceva, va fi atent sa folosească mâna care corespunde fluxului activ. Femeia trebuie să aibă grijă ca atunci, când vrea să seducă un bărbat, nu numai respiraţia să curgă pe nara stângă, ci şi acesta să se afle la stânga ei. Bărbatul se va îngriji ca femeia să se afle la dreapta lui.
Un swara-yoghin nu se va încumeta să facă o baie în apă rece, înainte sa se asigure că respiraţia este tranferată la nara dreapta. În cazul unei bai cu apa fierbinte, va proceda invers.
De asemenea, mai trebuie să ţină seama şi de faptul că în zilele de luni, miercuri, joi şi vineri predomină respiratia pe nara stângă, iar în celelalte zile pe cea dreapta. Executarea unor acţiuni nepotrivite în aceste zile ar fi de rău augur.
Toate cele enumerate mai sus conduc la concluzia că degenerarea în ocultism a avut loc ulterior, făcându-se cu anumite scopuri dubioase. A rezultat o sumă de superstiţii ridicole. Din nefericire, chiar la noi există din moşi-strămoşi superstiţia cum că trebuie sa primim cu mâna stângă şi să oferim cu cea dreaptă.
Mai raţională ni se pare recomandarea conform căreia ziua să fie executată swara stângă, iar noaptea swara dreapta, ţinând seama că fiziologia modernă a demonstrat că ziua predomină sistemul nervos simpatic (ortosimpatic), iar noaptea cel parasimpatic.
Dacă totuşi trebuie să execute una din aceste acţiuni enumerate mai sus şi fluxul respiraţiei nu este stabilit la nara potrivită, un swara-yoghin este sfătuit de guru să-l schimbe. Una din metode este aceea de a folosi o cârjă de lemn lungă de cca 70 cm , numită yoga danda sau hamsa danda (sanscr. hamsa= numele unei mantre, danda= băţ). Cârja se plasează sub subsuoara opusă nării la care vrem să transferăm fluxul respiraţiei. O metoda mai simplă constă în astuparea cu un tampon de vată a nării pe care vrem să o scoatem din funcţiune. Aceste metode au dezavantajul că nu ţin seama de cazurie de guturai sau de rinită cronică, în care nările sunt în permanenţă obstrucţionate. Noi am găsit că inspiraţia (puraka) reprezintă echivalentul la swara stângă, iar expiraţia (rechaka) la swara dreaptă, ceea ce ar corecta oarecum acest impediment.
Unii consideră că practica swara poate fi de un real folos în cazul unor maladii. De pildă, în timpul unei crize, schimbarea respiraţiei pe nara opusă ar fi salutară. Bunăoară, în crizele reumatice sau în durerile de cap ar trebui sa se schimbe fluxul respiraţiei de la nara dreaptă, care stimulează, la cea stângă, care sedează. Este evident ca măsură, deşi popularizată de unii yoghini celebri [9] este paliativă. Noi consideram ca aceasta practică nu ajuta prea mult, singura soluţie sigură o reprezintă medicaţia alopată potrivită.
Studiile ştiinţifice sunt puţine. Se citează raportul Dr. Khalsa din San Antonio, Statele Unite ale Americii, care a făcut un EEG. Concluzia a fost că respiraţia care curge pe nara stânga activează mai mult jumătatea dreaptă a creierului şi viceversa.
De asemenea, s-a demonstrat faptul că în timp ce o jumătate a creierul nostru este activă timp de 60 de minute, cealaltă este pasivă, pentru ca apoi situaţia să se inverseze. Alţii au încercat să lege fenomenul swara de sistemul nervos vegetativ, susţinând cum că sistemul nervos simpatic alternează cu cel parasimpatic pe parcursul a 24 de ore.
Că la foarte puţini oameni există un echilibru relativ între cele două componente ale sistemului vegetativ, ne-o demonstrează şi numărul mare de cazuri de distonie neurovegetativă existente. Acest dezechilibru este constituţional, mai rar dobândit. Astfel, se poate vorbi de constituţii simpaticotonice si vagotonice [10]. Indivizii normali, adică eutonici vegetativi sunt foarte rari. Chiar şi la aceştia există oscilaţii de prevalenţă între simpatic şi parasimpatic. Fiziologia a demonstrat că dimineaţa şi ziua predomina simpaticul revigorant, stimulant, tonic al proceselor vitale, către seara si noaptea devenind prevalent parasimpaticul. Din aceasta cauză se produc, mai ales noaptea, crizele viscerale, de astm bronşic, crizele biliare, accesul de gută, alergiile, şocul anafilactic, atacurile de panică, depresiile, obsesiile. Există şi cazuri când, deşi se află în echilibru, ambele componente ale sistemului vegetativ sunt în hipotonie sau hipertonie. Vedem, aşadar, cum, în practică, lucrurile stau mult mai complex decât le prezintă primitivul şi ocultul text Shiva Swarodaya.
Cu toate acestea, fenomenul swara-yoga deschide un fecund câmp de cercetare, şi constituie o provocare pentru oamenii de ştiinţă. Studiile ştiintifice sistematice sunt puţine şi la început. Cert este ca respiraţia reprezintă o mare necunoscută, fiind de-o complexitate nebănuita şi nu trebuie văzută ca un banal schimb de gaze între microcosmos şi macrocosmos. Totdeauna, în cazul unei tulburări, răsuflarea este un strigăt de ajutor, poate primul şi cel mai dramatic strigăt de ajutor al organismului. Acesta îşi strigă în graiul lui suferinţa, printr-un cântec de jale, printr-o lamentaţie sfâşietoare. Ca un cor antic ce se tânguie, împărtăşind tragicul destin al eroilor, prea crud loviţi de ursită. Formula respiratorie reprezinta, aşadar, amprenta sănătăţii şi personalităţii noastre la un moment dat. Cum nu există două amprente identice, nu exista respiraţii identice. Dacă se va reuşi să se dovedească concludent că swara yoga este eficientă, terapeutica s-ar putea îmbogăţi cu încă o metodă preţioasă şi nepoluantă.
________________________________________________
De asemenea, s-a demonstrat faptul că în timp ce o jumătate a creierul nostru este activă timp de 60 de minute, cealaltă este pasivă, pentru ca apoi situaţia să se inverseze. Alţii au încercat să lege fenomenul swara de sistemul nervos vegetativ, susţinând cum că sistemul nervos simpatic alternează cu cel parasimpatic pe parcursul a 24 de ore.
Că la foarte puţini oameni există un echilibru relativ între cele două componente ale sistemului vegetativ, ne-o demonstrează şi numărul mare de cazuri de distonie neurovegetativă existente. Acest dezechilibru este constituţional, mai rar dobândit. Astfel, se poate vorbi de constituţii simpaticotonice si vagotonice [10]. Indivizii normali, adică eutonici vegetativi sunt foarte rari. Chiar şi la aceştia există oscilaţii de prevalenţă între simpatic şi parasimpatic. Fiziologia a demonstrat că dimineaţa şi ziua predomina simpaticul revigorant, stimulant, tonic al proceselor vitale, către seara si noaptea devenind prevalent parasimpaticul. Din aceasta cauză se produc, mai ales noaptea, crizele viscerale, de astm bronşic, crizele biliare, accesul de gută, alergiile, şocul anafilactic, atacurile de panică, depresiile, obsesiile. Există şi cazuri când, deşi se află în echilibru, ambele componente ale sistemului vegetativ sunt în hipotonie sau hipertonie. Vedem, aşadar, cum, în practică, lucrurile stau mult mai complex decât le prezintă primitivul şi ocultul text Shiva Swarodaya.
Cu toate acestea, fenomenul swara-yoga deschide un fecund câmp de cercetare, şi constituie o provocare pentru oamenii de ştiinţă. Studiile ştiintifice sistematice sunt puţine şi la început. Cert este ca respiraţia reprezintă o mare necunoscută, fiind de-o complexitate nebănuita şi nu trebuie văzută ca un banal schimb de gaze între microcosmos şi macrocosmos. Totdeauna, în cazul unei tulburări, răsuflarea este un strigăt de ajutor, poate primul şi cel mai dramatic strigăt de ajutor al organismului. Acesta îşi strigă în graiul lui suferinţa, printr-un cântec de jale, printr-o lamentaţie sfâşietoare. Ca un cor antic ce se tânguie, împărtăşind tragicul destin al eroilor, prea crud loviţi de ursită. Formula respiratorie reprezinta, aşadar, amprenta sănătăţii şi personalităţii noastre la un moment dat. Cum nu există două amprente identice, nu exista respiraţii identice. Dacă se va reuşi să se dovedească concludent că swara yoga este eficientă, terapeutica s-ar putea îmbogăţi cu încă o metodă preţioasă şi nepoluantă.
________________________________________________
1. Potrivit mitologiei hinduse, Shiva, în ipostaza de Adhinath (întâiul guru), le-a revelat muritorilor ştiinţa swara prin intermediul dialogului său cu Parvati, dialog ce a fost imortalizat în cartea Shiva Swarodaya, biblia practicantului swara. “Revelaţia” trebuie luată în sens alegoric şi nu mistic. Pentru omul vedic, întregul univers era însufleţit, acest lucru fiind posibil datorita gândirii magice proprie primitivului.
2. Se crede ca swara-yoga este o ştiinta străveche, de peste zece mii de ani, existând dinainte de perioada vedică.
3. Shiva Swarodaya mai foloseşte sinonimele chandra nadi (canalul lunii) şi respectiv surya nadi ( canalul soarelui).
4. Ideea că organismul ar putea funcţiona ca o maşinărie de ceas era la modă în Europa în secolul al XVIII-lea, avându-şi originea în lucrarea L’homme machine a filozofului francez iluminist Julien Offray de La Mettrie (1709 – l751). Renumitul yoghin B.K.S. Iyengar, creatorul sistemului original “Iyengar-yoga”, foloseşte şi el aceeasi expresie în cartea sa Light on yoga.
5. Vezi Hatha Yoga Pradipika, IV, 3-4: “Raja Yoga, samadhi, unmani, manonmani, amaratwa, laya, tatwa, sunya, asunya, parama pada, amanasska, adwaitama, niralamba, niranjana, jiwana mukti, sahaja, turya sunt sinonime”.
6. Mantra (sanscr. mantra = vrăjiorie, rugăciune, descântec) vers sacru din imnurile vedice în cultura mitoreligioasă a Indiei; versurile de tip mantra alcătuiesc categoria de scrieri samhita; de asemenea mantra-pustika se numeşte orice carte de descântece. Dar din punct de vedere teologic, mantra este de fapt o formulă de rugăciune brahmanică (vezi Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989).
7. Vezi Shiva Swarodaya, versetul 59: ” Este semn de bun augur, atunci când plecarea de acasă coincide cu swara stângă […]“.
8. Ibid. : “[...] De asemenea, este semn de bun augur când luarea mesei coincide cu swara dreaptă”.
9. Vezi Srimat Swami Shivananda Saraswati, Yogic Therapy or Yogic Way to Cure Diseases, Umashal Ashram, 1957.
10. Vezi A. Păunescu-Podeanu, Baze clinice pentru practica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1981.
Notă: Acest eseu reprezintă o cercetare critică şi nicidecum o pledoarie pentru swara yoga.
*Aviz amatorilor de plagiat copy-paste-işti! În textul de faţă a fost inserat un minitext încifrat, prin care se poare identifica autorul real, precum şi un scurt blestem împotriva profanatorilor de texte, aşa cum se obişnuia în Evul Mediu. Orice eventuală preluare trebuie să-l indice neapărat pe autorul real, Gavriil Stiharul, precum şi sursa, în acest caz: blog-ul "Leac din Rai".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu