TÂNGUIRE FĂRĂ RĂSPUNS

de Gavriil Stiharul

Picură secundele roșii din pendula veche
sfredelind timpanul meu nocturn:
e sângele sau poate sunt lacrimile 
unei amintiri repetate.

Aud o secure bătuta ritmic pe nicovală
și simt că ea îmi va tăia poate viața cândva
pentru vina de a te iubi.

Cat de dens curg păsările nopții
 peste umbrela strălucirii
 ca un cutremur de constelații.

O liniște care se cerne din vârtejul secundelor
mă face să aud mașinaria iadului
care destramă sufletele.

Nu vine nimeni,
nu mă descântă nimeni –
culorile rugăciunilor inundă undele mohorâte
ale apelor de odinioară.

__________________________________

Ilustrația:

John William Godward (1861 – 1922)

Licensing:

(CC0 This work is in the public domain)

ULTIMA NOAPTE A FECIOAREI

de Gavriil Stiharul

Ai prins izvorul în răspăr
și ai băut lacrimile nopții –
tu, fecioară, plângâdu-ți
trupul nenuntit,
negustat de buzele flămânde și sălbatice
ale voluptății mirelui așteptat.

Genele clipelor
cern argintiul lunii pline
pe rochia ta de mireasă
ce nu ai îmbracat-o niciodată.

Te vezi în ea în fiecare noapte,
cu trena măturand galaxiile,
prea îndepărtată
de astă viață.

Dar mirele întârzie pentru prima oară
în somnul tău de fecioară,
care în toate nopțile
nu a știut decât să aibă vise frumoase.
____________________________
Ilustrația:
Portret de mireasă de Laurits Tuxen (1853 –1927)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)

ÎNTREBAREA MORȚII

de Gavriil Stiharul

Auzi cum foșnește cineva la geam:
e-un înger sau e chiar eternitatea,
e atâta cer și e atâta pace
că simți cum se rostogolesc
peste orașul bolnav și bătrân
picături de lacrimi dintr-o perfuzie uitată.

Auzi întrebarea morții cum trece prin oameni
Orașul răzbit de stele se afundă în somn
și în coșmaruri.

În visul meu, prietenii sunt atât de străini
că nu se cunosc
nici atunci când se reîntâlnesc
și în această primăvară.

_________________________________
Ilustrația:
Paul Cornoyer (1864-1923)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

CLEPSIDRA CU LACRIMI

Poème de  Gabriel Iordan-Dorobanțu 

Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.

Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.

Sărutul ne va sorbi în cercuri 
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.

Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.

În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________

Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons