de Gavriil Stiharul
Oricât ar părea de straniu, hipnotismul modern îşi are originea în lucrarea de exorcizare a abatelui elveţian Johann Josph Gassner (1717-1799).Acesta, după slujba Sfintei Liturghii, a primit revelaţia vieţii lui. I s-a arătat de unde proveneau numeroasele sale boli care îl chinuiseră cumplit până atunci ş-i făcuseră viaţa un calvar. Fără doar şi poate, bolile lui proveneau din puterile oculte ale Răului. Totodată, i s-a dat metoda, precum şi harul de a le exorciza. Astfel, părintele Gassner a devent, fără îndoială, cel mai carismatic exorcist al epocii. În faţa casei lui parohiale se adunau zilnic peste 2 000 de bolnavi. Martorii acelor timpuri relatează că au asistat la vindecări miraculoase ale unor boli grele sau incurabile şi chiar unii medici au fost nevoiţi să confirme această realitate. S-a stabilit la Ellwagen, unde a continuat să vindece oameni, iar succesele sale răsunătoare au fost cunoscute în toată Europa, venind la el, ca într-un pelerinaj, bolnavi din toate ţările pentru a se tămădui. Toate acestea succese au alarmat corpusul medical, care se simteau amenintate. Mai multi medici au delegat pe profesorul Theatiner Ferdinand Sterzinger din Munchen sa se deplaseaza până la Gassner pentru a cerceta cazul si a întocmi un raport. Raportul i-a fost defavorabil lui Gassner, aratând că ceea ce practica Gassner este un act medical care este numai de competenta medicului. În urma raportului, episcopului din Regensburg interzice lui Gassner sa mai continue si acesta este nevoit sa se supună.
Succesele părintelui exorcist au atras însă atenţia Medicul vienez Franz Anton Mesmer (1734-1815). Convins că părintele a descoperit o forţă curativă extraordinară ce poate fi folosit la vindecare multor maladii, Mesmer preia şi speculează metoda, dar îi dă o explicaţie pseudoştiinţifică, conform căreia are loc un transfer de energie de tip magnetic de la persoana care exorcizează la cel exorcizat şi nu o curăţire sufeltească prin îndepărtarea influenţei diavolului, aşa cum Gassner susţinea. Mesmer, produs al Epocii Luminilor, care era adeptul fluidismului, o teoriei ocultă, care făcuse furori în epocă şi care susţinea că orice corp viu degajă o cantitate de energie de tip biomagnetic, care influenţează alte corpuri vii nu putea accepta o explicaţie duhovnicească. Mesmer a numit acest fluid magnetism animal. Teoria fluidistă a fost, fără doar şi poate, precursoarea actualei teorii bioenergetice, teorie ce astăzi face aceleaşi furori în mediile oculte. Mesmer deturnează practicile exorciste ale lui Gassner, conferindu-le un caracter profan. În specacolele de estrada pe care le realiza, obţine succese răsunătoare. La rândul lui Gassner, s-a opus acestui mod simplist şi ocult de a vedea lucrurile, însă Mesmer a evitat totdeauna o confruntare directa cu el.
Hipnoza este recunoscută ca ştiinţă
Ceea ce nu a reuşit Mesmer avea să reuşească medicul scoţian James Braid) 1795-1860. Negreşit acesta cunoştea rezoluţia comisiei regale care a catalogat mesmerismul drept imaginaţie. Pentru a-şi imortaliza numele legându-l de o noua ştiinţă, recurge la o stratagemă inteligentă. Preia de la Mesmer şi speculează tehnicile sale, schimbă denumirea practicii numind-o hipnoza (de la grecescul hypnos=somn) şi arată că hipnotismul este un fenomen neurofiziologic, care nu are nimic supranatural sau ocult, ceea ce de fapt era în concordanţă cu concluziile comisiei regale. Astfel, cosmetizat şi rebotezat, mesmerismul este acceptat ca ştiinţă, iar Braid va fi considerat mult timp părintele noii ştiinţe, in timp ce Mesmer cade în ridicol şi în…uitare (vezi V. A. Gheorghiu, Hipnoza, Bucuresti, 1977 : "Libere de interpretari animiste sau fiziologizante, explicatiile lui Braid au jucat un rol important in explicarea stiintifica a hipnozei "). Ceilalti care l-au urmat au mers pe drumul trasat de Braid şi nu au făcut altceva decât să sprijine doctina acestuia.
Astăzi, hipnoza este considerată o ştiinţa interdisciplinară. Au loc congrese internationale, mese rotunde, dezbateri, se editează lucrari de specialitate. Hipnoterapia face parte din arsenalul medicului psihiatru şi este nelipsită în clinici şi spitale.
« Impetuasa dezvoltare a psihoterapiei din ultimeile decenii a implicat şi o reconsiderare a aplicării hipnozei în scopuri curative (hipnoterapia). Hipnoza clinică, profilându-se ca o verigă în sistemul psihoterapeutic, a ieşit din izolarea în care se găsea iniţial, dezvoltându-se şi intricându-se cu alte procedee terapeutice. » (Ibid.)
Reversul medaliei
Tot mai mulţi oameni de ştiinţă, politicieni, magistrati etc. se străduiesc să demonstreze că practicile exorciste ale Bisericii sunt de fapt aplicaţii ale hipnoterapiei. Ne amintim că primul care a facut acest lucru a fost Profesorul Ferdinand Strezinger din Munchen. Astăzi, se ridica tot mai multe voci care cer să se interzică practica exorcizarii de catre preoţi şi călugari pe motiv ca aceasta duce la inducerea transei hipnotice, iar cei care o practică nu au pregatire medicală corespunzătoare. Posibil ca, în viitor, aceştia să reuşească mai mult : interzicerea slujbelor de exorcizare ale Bisericii.
Scandalul Tanacu
Scandalul Tanacu, care s-a declanşat în urma faptului că practicile de exorcizare desfăşurate de un monah fără experienţă, precum şi de câteva monahii, au dus la moartea unei tinere, nu a făcut alceva decât să alimenteze campania antiexorcistă. Şi lucrurile nu se vor opri aici…Teamă ni-i.
Succesele părintelui exorcist au atras însă atenţia Medicul vienez Franz Anton Mesmer (1734-1815). Convins că părintele a descoperit o forţă curativă extraordinară ce poate fi folosit la vindecare multor maladii, Mesmer preia şi speculează metoda, dar îi dă o explicaţie pseudoştiinţifică, conform căreia are loc un transfer de energie de tip magnetic de la persoana care exorcizează la cel exorcizat şi nu o curăţire sufeltească prin îndepărtarea influenţei diavolului, aşa cum Gassner susţinea. Mesmer, produs al Epocii Luminilor, care era adeptul fluidismului, o teoriei ocultă, care făcuse furori în epocă şi care susţinea că orice corp viu degajă o cantitate de energie de tip biomagnetic, care influenţează alte corpuri vii nu putea accepta o explicaţie duhovnicească. Mesmer a numit acest fluid magnetism animal. Teoria fluidistă a fost, fără doar şi poate, precursoarea actualei teorii bioenergetice, teorie ce astăzi face aceleaşi furori în mediile oculte. Mesmer deturnează practicile exorciste ale lui Gassner, conferindu-le un caracter profan. În specacolele de estrada pe care le realiza, obţine succese răsunătoare. La rândul lui Gassner, s-a opus acestui mod simplist şi ocult de a vedea lucrurile, însă Mesmer a evitat totdeauna o confruntare directa cu el.
Hipnoza este recunoscută ca ştiinţă
Ceea ce nu a reuşit Mesmer avea să reuşească medicul scoţian James Braid) 1795-1860. Negreşit acesta cunoştea rezoluţia comisiei regale care a catalogat mesmerismul drept imaginaţie. Pentru a-şi imortaliza numele legându-l de o noua ştiinţă, recurge la o stratagemă inteligentă. Preia de la Mesmer şi speculează tehnicile sale, schimbă denumirea practicii numind-o hipnoza (de la grecescul hypnos=somn) şi arată că hipnotismul este un fenomen neurofiziologic, care nu are nimic supranatural sau ocult, ceea ce de fapt era în concordanţă cu concluziile comisiei regale. Astfel, cosmetizat şi rebotezat, mesmerismul este acceptat ca ştiinţă, iar Braid va fi considerat mult timp părintele noii ştiinţe, in timp ce Mesmer cade în ridicol şi în…uitare (vezi V. A. Gheorghiu, Hipnoza, Bucuresti, 1977 : "Libere de interpretari animiste sau fiziologizante, explicatiile lui Braid au jucat un rol important in explicarea stiintifica a hipnozei "). Ceilalti care l-au urmat au mers pe drumul trasat de Braid şi nu au făcut altceva decât să sprijine doctina acestuia.
Astăzi, hipnoza este considerată o ştiinţa interdisciplinară. Au loc congrese internationale, mese rotunde, dezbateri, se editează lucrari de specialitate. Hipnoterapia face parte din arsenalul medicului psihiatru şi este nelipsită în clinici şi spitale.
« Impetuasa dezvoltare a psihoterapiei din ultimeile decenii a implicat şi o reconsiderare a aplicării hipnozei în scopuri curative (hipnoterapia). Hipnoza clinică, profilându-se ca o verigă în sistemul psihoterapeutic, a ieşit din izolarea în care se găsea iniţial, dezvoltându-se şi intricându-se cu alte procedee terapeutice. » (Ibid.)
Reversul medaliei
Tot mai mulţi oameni de ştiinţă, politicieni, magistrati etc. se străduiesc să demonstreze că practicile exorciste ale Bisericii sunt de fapt aplicaţii ale hipnoterapiei. Ne amintim că primul care a facut acest lucru a fost Profesorul Ferdinand Strezinger din Munchen. Astăzi, se ridica tot mai multe voci care cer să se interzică practica exorcizarii de catre preoţi şi călugari pe motiv ca aceasta duce la inducerea transei hipnotice, iar cei care o practică nu au pregatire medicală corespunzătoare. Posibil ca, în viitor, aceştia să reuşească mai mult : interzicerea slujbelor de exorcizare ale Bisericii.
Scandalul Tanacu
Scandalul Tanacu, care s-a declanşat în urma faptului că practicile de exorcizare desfăşurate de un monah fără experienţă, precum şi de câteva monahii, au dus la moartea unei tinere, nu a făcut alceva decât să alimenteze campania antiexorcistă. Şi lucrurile nu se vor opri aici…Teamă ni-i.
*Aviz amatorilor de plagiat copy-paste-işti! În textul de faţă a fost inserat un minitext încifrat, prin care se poare identifica autorul real, precum şi un scurt blestem împotriva profanatorilor de texte, aşa cum se obişnuia în Evul Mediu. Orice eventuală preluare trebuie să-l indice neapărat pe autorul real, Gavriil Stiharul, precum şi sursa, în acest caz: blog-ul "Leac din Rai".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu