Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir la ceas tainic de vară când eşti o-nchipuire, din caierul de gânduri îmi torci nevăzutul fir şi ţeşi fără odihnă cămaşa mea de mire.
de Gavriil Stiharul Între două rodii, femeia arzândă râde şi trupul alb dansează şi se zbate – patima-i vibrează flămândă – şi i se scurg în somn gânduri vinovate.