TÂNGUIRE FĂRĂ RĂSPUNS

de Gavriil Stiharul

Picură secundele roșii din pendula veche
sfredelind timpanul meu nocturn:
e sângele sau poate sunt lacrimile 
unei amintiri repetate.

Aud o secure bătuta ritmic pe nicovală
și simt că ea îmi va tăia poate viața cândva
pentru vina de a te iubi.

Cat de dens curg păsările nopții
 peste umbrela strălucirii
 ca un cutremur de constelații.

O liniște care se cerne din vârtejul secundelor
mă face să aud mașinaria iadului
care destramă sufletele.

Nu vine nimeni,
nu mă descântă nimeni –
culorile rugăciunilor inundă undele mohorâte
ale apelor de odinioară.

__________________________________

Ilustrația:

John William Godward (1861 – 1922)

Licensing:

(CC0 This work is in the public domain)

ULTIMA NOAPTE A FECIOAREI

de Gavriil Stiharul

Ai prins izvorul în răspăr
și ai băut lacrimile nopții –
tu, fecioară, plângâdu-ți
trupul nenuntit,
negustat de buzele flămânde și sălbatice
ale voluptății mirelui așteptat.

Genele clipelor
cern argintiul lunii pline
pe rochia ta de mireasă
ce nu ai îmbracat-o niciodată.

Te vezi în ea în fiecare noapte,
cu trena măturand galaxiile,
prea îndepărtată
de astă viață.

Dar mirele întârzie pentru prima oară
în somnul tău de fecioară,
care în toate nopțile
nu a știut decât să aibă vise frumoase.
____________________________
Ilustrația:
Portret de mireasă de Laurits Tuxen (1853 –1927)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)

ÎNTREBAREA MORȚII

de Gavriil Stiharul

Auzi cum foșnește cineva la geam:
e-un înger sau e chiar eternitatea,
e atâta cer și e atâta pace
că simți cum se rostogolesc
peste orașul bolnav și bătrân
picături de lacrimi dintr-o perfuzie uitată.

Auzi întrebarea morții cum trece prin oameni
Orașul răzbit de stele se afundă în somn
și în coșmaruri.

În visul meu, prietenii sunt atât de străini
că nu se cunosc
nici atunci când se reîntâlnesc
și în această primăvară.

_________________________________
Ilustrația:
Paul Cornoyer (1864-1923)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

CLEPSIDRA CU LACRIMI

Poème de  Gabriel Iordan-Dorobanțu 

Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.

Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.

Sărutul ne va sorbi în cercuri 
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.

Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.

În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________

Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

PRIMUL ÎNDEMN

de Gavriil Stiharul

De la mine și până la vise de lumină,
trebuie să pășesc prin somnul greu
când deasupra norii negri
frământă frenetic luna.

RUGĂCIUNE PENTRU DEZLEGARE DE FARMECE (1)

de Gavriil Stiharul

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaş
risipească-se ca fumul ucigaş,
în calea vântului, ca fumul ucigaş [2]

Risipeşte, Doamne, reaua pătimire
şi dă vieţii mele însănătoşire,
sufletului robit însănătoşire.

COLIND

de Gavriil Stiharul

Un cer de Lerui-ler spânzurând o stea
cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă,
Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea,
sfinţit de amintiri chemând la câte-o agapă.

POEM TRIST

de Gavriil Stiharul

Când un ochi se deschid în mine
aștept răbdătoare cu pleoapele roșii
ceva din ființa ta care să mă urmeaze
în lumea de taină a lacrimilor mele
din noaptea fără gust și lună.

DINCOLO DE PRUT

de Gavriil Stiharul

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

ALEAN

de Gavriil Stiharul

Ţi-s lacrimile izvoare de demult,
ţi-s gândurile dureri din neştiut –
trage cerul spre morminte
să plângă pe oseminte.

CUVÂNT LĂUNTRIC

de Gavriil Stiharul

Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir
la ceas tainic de vară când eşti o-nchipuire,
din caierul de gânduri îmi torci nevăzutul fir
şi ţeşi fără odihnă cămaşa mea de mire.

DOAMNA DIN VIS

de Gavriil Stiharul

Aripile îngerilor – frunze plutind

şi toamna pe aleiele pustii

aşteptând întoarcea paşilor ei,

pentru totdeauna femeia din visele morţii.

DOAMNA DIN VIS

de Gavriil Stiharul

Aripile îngerilor – frunze plutind

şi toamna pe aleiele pustii

aşteptând întoarcea paşilor ei,

pentru totdeauna femeia din visele morţii.

NOBILUL AMURG

de Gavriil Stiharul

În tine uneori e-atât de trist
că lacrimile se-ntorc către izvor
chemate de regrete care dor
şi ard netrăita tinereţe.

POEMUL FEMEII

de Gavriil Stiharul

Şi de iubirea-i taină şi tăcere
care duce-n suflet neştiutul gând,
femeia-i vioara ce-ngână-n durere
freamătul din rodul tainic şi rotund.

DOAMNA DIN VIS

de Gavriil Stiharul


Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleile pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.

SAṂSĀRA

de Gavriil Stiharul

Între două rodii, femeia arzândă
râde şi trupul alb dansează şi se zbate –
patima-i vibrează flămândă –
şi i se scurg în somn gânduri vinovate.

INOROGUL ÎNDRĂGEŞTE FECIOARA

de Gavriil Stiharul

Inorogul iar s-a zorit să vină,
s-a strecurat înveşmântat în noapte
cu mândrul corn proptit în luna plină,
păşind pe stele albe şi curate.

ÎN AŞTEPTAREA UNICORNULUI

de Gavriil Stiharul

Un zbor de paşi sau nălucire,
când roua – lacrimă de diamant –
dă pleoapei serii strălucire
şi mantie s-aşterne peste neant?

STROPI DE NOAPTE

Gavriil Stiharul

Sunt stropi de noapte acei ochi care nu mint
în strălucirea zorilor aprinse
când bolta înfrântă de un nor cernit
urmează mersul pleoapelor deschise?